Rezistenţa anticomunistă a Parintelui Petru Gh. Savin

Pr. Petru Gh. Savin, foto arhiva C.N.S.A.S.

Extrasele documentelor C.N.S.A.S., prezentate publicului de către Departamentul pentru copii şi tineret ATENEUL SFÂNTULUI PANTELIMON în cadrul expoziţiei parohiale intitulate Slujire și misiune la biserica Sf. Pantelimon - Foișorul de Foc în epoca Ciumei Roșii (Biserica Sfântul Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti în analele C.N.S.A.S.), relevă faptul că neobositul părinte Petru Gh. Savin nu a fost doar un cărturar prolific, ci și un preot harnic care în vremuri de restriște a reușit să restaureze trei biserici și să reclădească din temelii chiar și o școală, motiv pentru care a fost decorat cu distincţia "Coroana României", ordin înfiinţat de regele Carol I în 14 martie 1881, după ce România a fost proclamată regat.

În ziua de 30 decembrie 1947 primul ministru Petru Groza şi secretarul PCdR Gheorghiu Dej folosesc în scop de şantaj politic listele cu opozanţii comuniştilor. Regele Mihai ar fi întrebat: „Şi dacă refuz să semnez?". Răspunsul lui Petru Groza a fost următorul: "Dumneavoastră aţi văzut! Totul a fost prevăzut! Ordinele sunt date, noi deţinem poziţii cheie. Dacă noi nu părăsim deîndată această casă ducând cu noi actul semnat al abdicării, Guvernul va pedepsi cu străşnicie. Înainte de lăsatul serii. Lista cu miile de oameni care vor fi arestaţi este deja întocmită. Poate vom avea un război civil. Eu nu pot răspunde de securitatea nimănui. Nici chiar de aceea a Reginei-mamă. Va curge sânge. Şi dumneavoastră veţi purta responsabilitatea!”.

Putem presupune că numele părintelui Petru Gh. Savin (arestat în 1952), ca şi al fratele său, teologul Ioan Gh. Savin (arestat în 1950) să se fi aflat deja pe listele cu opozanţii regimului comunist care au fost întocmite încă din 1947 şi folosite pentru a forţa abdicarea Regelui Mihai. În acest sens, este demn de remarcat amestecul celui dintâi, ca și al confratelui său slujitor de la biserica Sf. Pantelimon,pr. Gh. Popescu-Colibași, în polemica iscată în jurul persoanei mitropolitului Irineu Mihălcescu. În data de 29 aprilie 1947, la sediul Societăţii Ajutorul a clerului ortodox român, avusese loc o şedinţă sub preşedinţa preotului Eugen Bărbulescu, preşedintele Societăţii, cu participarea a numeroşi preoţi, printre care: pr. Stoica Ionescu (Sf. Vineri-Herasca), Gheorghe Diculescu (Popa Nan), Cucuijna (Mavrogheni), Gheorghe Popescu (Sf. Pantelimon), Petre Popescu (Şoseaua Giurgiului), Stanciu (Sf. Nicolae Vlădica), Hagiu, Gagiu (de la Uniunea Preoţilor Democrați), Ştefan (Consiliul Central Bisericesc), arhimandritul Veniamin Zaharia, Savin (Petru Gh. - n.n.), după cum consemnează Dudu Velicu, fostul secretar personal al Patriarhului Miron Cristea devenit între timp secretar al Şefului Informaţiilor, Eugen Cristescu, în perioda 1940-1945 (p. 236). Preotul Bărbulescu a arătat că în presă se duce o vie campanie contra Mitropolitului Irineu Mihălcescu, profesorul erudit şi ierarhul de frunte. Lovitura vizează Biserica; deci, clerul nu poate sta indiferent. Preotul Gh. Popescu, de la Biserica Pantelimon, roagă pe cei de faţă să-i spună, dacă ştiu, cine-i autorul articolelor. Preotul Petre Popescu, din Şoseaua Giurgiului, răspunde că, întâlnindu-se cu un ziarist de la Drapelul, l-a întrebat ce-i cu campania de presă contra Mitropolitului Irineu. Ziaristul i-a răspuns că acolo e o problemă mai mare. Apoi, preotul a arătat că cineva a voit să ia din odoarele Mitropoliei Moldovei şi să le trimită undeva. Mitropolitul Irineu, ca să le salveze, le-a ascuns (“le-a dosit”) şi aşa s-a pornit campania contra lui.  (... )  Preotul Petre Popescu vrea să continue. Preotul Stoica Ionescu intervine şi-l întrerupe pe P. Popescu, care se aşează pe scaun, spunând că “problema aceasta este de competenţa Sinodului, al cărui rezultat trebuie să-l aşteptăm. Preotul E. Bărbulescu încheie discuţia, subliniind că clerul ia act cu indignare de campania de presă contra Mitropolitului Irineu şi aşteaptă rezultatul anchetei sinodale. ” (Dudu Velicu, BISERICA ORTODOXĂ ÎN PERIOADA SOVIETIZĂRII ROMÂNIEI ÎNSEMNĂRI ZILNICE I. 1945-1947, Arhivele Naționale ale României, București, 2004, p. 235). 

Este aproape de prisos să mai afirmăm cât de mult deranjase acest mitropolit pe Petru Groza și Gheorghe-Gheorghiu Dej, căruia i s-au aduse printre altele și acuza de a fi fost un apropiat de-al lui Iuliu Maniu, acuză adusă indirect şi părintelui Petru Gh. Savin datorită faptului că s-a considerat un "simpatizant" activ al lui Nicolae Iorga. Despre ce era vorba? În 1926, Partidul Naţional Democrat al lui Nicolae Iorga (PND) a fuzionat cu Partidul Naţional Român (PNR), avându-l ca preşedinte pe Iuliu Maniu, lucru acceptat de Iorga, căruia i se propusese chiar să devină preşedintele uniunii. Din documentul C.N.S.A.S. de mai jos reiese clar că, potrivit propriilor  declaraţii, "simpatia" pentru Nicolae Iorga avea să-i aducă părintelui Petru Gh. Savin numeroase neplăceri, ceea ce-l determină ca în anul 1930 să "iasă din politica iorghistă", la sfatul protectorului său Preasfinţitul Părinte Cosma Petrovici, Episcopul Dunării de Jos. 

Prima declaraţie despre legătura dintre pr. Petru Gh. Savin şi Nicolae Iorga, preşedintele Partidului Naţional Democrat

A II-a declaraţie despre legătura dintre pr. Petru Gh. Savin şi Nicolae Iorga, preşedintele Partidului Naţional Democrat

Credem că regele Mihai subestimase mult numărul celor aflați pe listă, considerând că îi cuprindea doar pe ”membrii organizațiilor de tineret ale partidelor istorice, care fuseseră arestați în cursul unei lungi serii de manifestații anticomuniste” (cf. Ivor Porter, ”Mihai I al României. Regele și țara”, Editura Allfa, București, 2013, p. 175). Ce aveau în comun cei de pe liste și regele Mihai? Ceea ce Gheorghe Gheorghiu-Dej i-a reproșa în fatidica zi de 30 decembrie 1947: ”Chiar Majestatea Voastră sugerează tocmai motivul pentru care trebuie să plecați. Aveți o influență destabilizatoare și, cât timp veți fi aici, vor fi întotdeauna tulburări. Toți reacționarii vă privesc ca pe o sursă de inspirație pentru rezistență. Mai mult decât atât, știm că ați fost în legătură cu acești oameni complotând împotriva noastră cu britanicii și americanii. Nu vom mai tolera această situație. (...) Gheorghiu-Dej a adăugat că, printre mărturiile depuse împotriva lui Maniu și a altor trădători fasciști, se găseau multe declarații care-l incriminau pe rege”  (Ibidem, p. 173).

De asemenea, mai credem că Petru Groza fost destul de vag în estimarea acestor liste, fiind vorba de fapt de sute de mii de oameni care ulterior au și fost arestaţi, deși regele abdicase! Nu putem vorbi de arestările începute în 1948, cărora le-au căzut victime fraţii Savin, fără a face referire la cele din 1958, când au fost arestaţi cei care făceau parte din mişcarea Rugul aprins, şi cărora le-a căzut victimă părintele Gheorghe Popescu-Colibaşi (arestat în 1960), confrate slujitor cu părintele Petru Gh. Savin la biserica Sf. Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti. Practic, putem spune că atât fraţii Savin, cât şi părintele Gheorghe Popescu Colibaşi, se încadrau perfect în tiparele celor 549.400 de persoane care au fost judecate şi condamnate în perioada 1949-1960, pedeapsa medie primită de astfel de deţinuţi politici, excluzându-i pe cei condamnaţi la moarte sau la muncă silnică, fiind de 5,5 ani.

Declaraţie extrasă din dosarul de anchetă P 069248 p. 16

________

ROCADA FATALĂ DE LA BISERICA SF. PANTELIMON, CĂRUIA I-A CĂZUT VICTIMĂ PĂRINTELE PETRU GH. SAVIN:

Dudu Velicu, fostul secretar personal al Patriarhului Miron Cristea devenit între timp secretar al Şefului Informaţiilor, Eugen Cristescu, în perioda 1940-194, consemneză momentul rocadei făcute de părintele Petru Gh. Savin cu părintele Gheorghe Sorescu la biserica Sfântul Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti.  
 

Preotul Gheorghe Sorescu - Biserica "Pantelimon" Azi, la Biserica Sf. Pantelimon din Capitala a avut loc instalarea preotului Gh. Sorescu, transferat din orasul Constanta. Slujba a fost savârsita de preotii: Gh. Cretu, pensionar, Gh. Popescu-Colibasi, paroh, Gh. Sorescu si diaconul [...]127; prezenti, doi preoti din Constanta. Protoereul Traian Costea a sosit la orele 1130, cu putin înainte de terminarea slujbei. Între timp, au venit câtiva preoti, si anume: 

preotul Gh. Iliescu-Izvoarele – Biserica Alba <nu a ramas la masa>;
preotul Ionescu – Biserica Iancu Vechi;
preotul Staicu Constantin – Biserica Sf. Nicolae Vladica;
preotul Pâslaru – Biserica Oborul Vechi "Popa Lazar"; 

preotul Petrescu <în civil> <functionar [la] Culte> – Biserica Sf. Gheorghe Vechi;
preotul Giurcanu, misionar patriarhal;
preotul Negoita ot Biserica Sf. Ioachim si Ana "Oborul Vechi" etc.  

Imediat dupa slujba, ora 1145, în fata unei asistente nu tocmai numeroase, s-a oficiat un polihroniu pentru membrii Guvernului, Patriarh si credinciosi; 

propriu-zis, a spus diaconul, “Pentru membri cutare si cutare”, cu raspunsul protopopului de “Multi ani traiasca!”, cântat apoi de cor. Slujba speciala n-a fost.

 A urmat cuvântul protoereului Tr. Costea: 

“Prea Cucernice Parinte, onorati consilieri si epitropi si iubiti crestini! 

Azi sunteti în sarbatoare nu numai pentru ca este Întâmpinarea Domnului, ci si pentru ca va vine un preot nou, preotul Gh. Sorescu, de la Constanta, fost consilier referent noua ani si jumatate, post însemnat în Biserica, adica un aghiotant imediat al Episcopului. Consilier însemneaza sfatuitor al Episcopului. Nu este nimic mai de seama în lume si în om ca sufletul. Pentru suflet, Dumnezeu a trimis pe Fiul sau; si, pentru ca Fiul nu putea îndeplini singur însarcinarea data, si-a ales apostoli. Când numarul credinciosilor s-a marit, apostolii au ales, prin punerea mâinilor, arhierei, preoti si diaconi. Si aici, la Biserica Pantelimon, a fost o vreme când preotii erau prea putini. Secerisul s-a îmbogatit si numarul preotilor s-a marit, s-a înmultit. A fost preot aici parintele profesor Gheorghe Cretu, apoi preotul Gh. Popescu-Colibasi, colegul meu, preotul Savin care, prin consimtamântul cu parintele Gh. Sorescu, s-a transferat la parohia Adormirea Maicii Domnului din Constanta. Daca s-a întâmplat ca munca parintelui Sorescu la Constanta sa nu fie destul de apreciata, ÎPS Patriarh Justinian, pentru merite exceptionale, îl aduce aici.

Prea Cucernice Parinte, Mare bucurie a avut ÎPS Patriarh când a vazut faptul ca Prea Cucernicia Ta te-ai hotarât sa te transferi la Bucuresti. Aici, în colaborare cu parintele Popescu-Colibasi, parintele Vasile Ionescu, veti face mare lucru, ridicând parohia sub raportul bisericesc, misionar, cultural si gospodaresc. Hristos a spus: «Voi sunteti sarea pamântului ... lumina lumii ...» .Ca atare, noi sa fim pilda tuturor oamenilor, tuturor crestinilor si în special tuturor enoriasilor. 

Prea Cucernici Parinti, 
 Hristos a vorbit despre dragoste. Nu ma îndoiesc ca nu va fi si aici, între Dv. toti.

Iubiti credinciosi, 
Faceti roata si zid în jurul bisericii si primiti-l pe parintele Sorescu, ca înainte pe ceilalti. 
Cu aceste cuvinte, eu, în clipa de fata, în numele ÎPS Patriarh Justinian, îl declar pe parintele Sorescu instalat si împuternicit în postul al doilea de preot si-i doresc sa aiba o activitate bogata. Secerisul este destul, si sa pastoreasca în multi si fericiti ani, alaturi de parintele Gh. Popescu-Colibasi.”

Raspunde preotul Gh. Sorescu: 
“Prea cucernice Parinte Protoereu, 
Prea Cucernici Parinti si frati, 
Iubiti credinciosi,

În aceasta zi, când se face instalarea mea ca preot, la aceasta sfânta biserica, ma simt cuprins de emotie si cu acelasi suflet din tinerete vreau sa intru în sfânta sfintelor, sa slujesc poporului. Sunt în al 15-lea an de preotie, din care 12 ani în administratia bisericeasca. Cunosc menirea unui preot. Vreau sa savârsesc aici ceea ce am cerut atâta vreme sa savârseasca altii. Ar trebui, în aceste momente, sa va înfatisez un program de activitate. Dar programele nu se înfaptuiesc. 

Va voi arata gânduri din propria mea experienta. Programul meu este acela al tuturor slujitorilor lui Hristos: este Sf. Evanghelie a Mântuitorului Hristos, cu învataturile sale, pe care le voi trai eu însumi. Ma voi ruga mereu pentru neputintele mele si nestiintele poporului, ca Domnul sa ne umple de har si pasii sa ne mearga spre mântuire. 

În aceste vremuri, când lumea îsi cauta cai noi, ma gândesc la Evanghelia lui Hristos, la ceea ce se poate realiza în viata societatii, învatatura lui Hristos, pentru a înnoi pe om; om nou pentru timpuri noi. 

Multumesc lui Dumnezeu pentru ca mi-a ajutat sa vin în inima tarii ... sa-mi înzecesc puterile în munca ce-o voi avea si, ca oarecând batrânul Simon, sa-l port în brate si-n sufletul meu, si sa creem o viata adevarata si cucernica în pastoritii nostri [...]. Exprim adânca recunostinta Înalt Prea Sfintitului Stapân, Domn Domn [sic!] Justinian, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care a binevoit sa aprobe transferarea mea în Bucuresti [...]si cu tot devotamentul voi îndeplini marile orânduieli pe care le pune Bisericii si clerului, spre a-si îndeplini înalta lui chemare. Încredintez pe ceilalti ierarhi ai bisericii si pe Prea Cucernicia Voastra ca voi munci cu devotament si, prin venirea mea aici, voi adauga o noua putere în munca mea pastorala. Recunostinta pentru domnul ministru Stanciu Stoian, care a binevoit sa aprobe lucrarea aceasta a transferarii mele.” 

<Încredinteaza pe ceilalti preoti ai bisericii ca le va fi colaborator.> “Interesele mele nu le voi pune mai presus de ale bisericii si poporului de aici.” <Va colabora la gospodarirea si conducerea bisericii> 

Multumeste corului “ca fara interes a venit sa laude pe Domnul”.  Multumeste credinciosilor pentru prezenta lor. 

 “Îmi voi face întreaga datorie si voi raspunde totdeauna la chemarile ce mi le veti face.”  
Multumeste protoereului “în mod deosebit, atât pentru prezentarea în fata credinciosilor, a mea, cât si pentru faptul ca v-ati luat osteneala sa veniti aici si sa cinstiti aceasta solemnitate. 

Va încredintez de toate bunele mele dorinte, sa fiu un element de ordine si munca. Rog pe Dumnezeu sa daruiasca tuturor cele ce el stie bine ca avem trebuinta si pentru cine pleaca pe caile aratate de Dânsul va veni si puterea cea sfintitoare a Lui.”

Preotul Gh. Popescu-Colibasi: <Cuvântare searbada, fara idei>. Doreste atmosfera buna. “Sa-i întelegem pe credinciosi, sa le cunoastem suferintele trupesti, dar mai ales cele sufletesti [...]. Sunt frati care calca alaturi de credinciosi ... Sa nu ne luati în nume de rau, când va învatam [...] Amin.” 

Apoi, protoereul, condus de multi din cei prezenti, a mers la preotul Sorescu acasa, la o agapa. S-a servit stante pedes. Cât a fost protoereul, nu s-au tinut logosuri. Apoi, am vorbit eu, urându-i domnului Sorescu sa fie Soare si Sora pentru toti, asa cum numele îl arata, si ca sarcina de aici, ca preot, e mai mare ca cea de consilier de la Constanta, caci nu va fi deajuns sa citesti un acatist unor babe, ci sa stii ca într-un colt al bisericii este si un doctor, un muzicant etc., fiecare deci venind sa vada si auda altceva. Raspunde preotul Sorescu, multumind ca nu este îngrijorat. Vorbesc preotul Pâslaru (Biserica Popa Lazar), un fost colonel si fost prefect de Ialomita, un functionar, alt functionar, preotul Giurcanu, preotul Gh. Popescu-Colibasi si preotul Sorescu. Orele 15. Sfârsit.

Obs: După ce Nicolae Iorga avusese parte de un sfârșit tragic, fiind ridicat de la vila sa din Sinaia și asasinat la 27 noiembrie 1940 de către anumiți legionari, desigur că cel care îi fusese apropiat distinsului profesor, însoțindu-l ca secretar în campaniile electorale întreprinse prin Moldova, s-a refugiat de teama răzbunării Gărzii de Fier de la Galați la București, fiind numit preot la biserica Sfântul Pantelimon. Ulterior, încercând o strategie similară, făcând rocada cu părintele Gheorghe Sorescu,  părintele Petru Gh. Savin se refugiase, fără succes însă, la Constanța, de data aceasta de teama represiunii comuniste.