Cuvânt la intrarea în parohie rostit de preotul PETRU GH. SAVIN în ziua de 17 martie 1915

Cuvânt la intrarea în parohie,

 rostit de preotul PETRU GH. SAVIN în ziua de 17 martie 1915,

 în biserica parohială „Sf. Împărați” din comuna Jorăști, județul Covurlui

 „Fiule, mergi azi de lucrează în via mea.” 

Iubiți creștini, Domnul și Mântuitorul Iisus Hristos aseamănă Sfânta Sa biserică cu o vie în care El, ca stăpân al ei, trimite lucrători pentru a o lucra și a da rodul ei la vremea sa. Astăzi și pe mine mă trimite același Stăpân în via Lui, iar pe umerii mei slabi și neputincioși a pus sarcina grea și sfântă a preoției. 

Cu nespus de mare bucurie am ascultat de glasul care a zis: „Fiule, mergi azi de lucrează în via mea”; cu deplină bucurie am venit în mijlocul d-voastră, căci aici e via mea, în care prin primirea harului dumnezeiesc am fost trimis să lucrez. Tot pe atâta de mare mi-i însă și mulțumirea sufletească când văd că via în care am intrat e vie bună, curată, neatinsă de viermele necredinței, vrajbei, urii și fărădelegilor. 

Via în care azi intru la lucru, o văd și o știu că e plină de fii pioși, care cu toții au venit să-și întâmpine pe acel ce li s-a trimis să le fie lucrător. Aceasta-mi dă dovadă că în cursul lucrării mele voi avea mulți fii care să-mi primească cu folos lucrul meu, ca astfel și eu să pot duce la bun sfârșit lucrul ce-l am de a servi în via Domnului! 

Precum Domnul și Stăpânitorul viei, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, a lucrat via Sa, așa mi-a poruncit și mie, slujitorul Său, de a lucra, și mai vârtos dator sunt Lui a-i urma întru toate. A fost el învățător, același lucru și eu cu râvnă să-l îndeplinesc; a fost păstor, așa și eu să mă nevoiesc a fi sfințitor, spre aceasta și eu să năzuiesc spre a putea fi mai ales! Iată, dar, fraților, că eu, îndată ce am primit acest mare dar, și am intrat în mijlocul d-voastră, am de îndeplinit trei feluri de datorii, ca mulțumitor să pot lucra în via Domnului. 

Aceste trei datorii, de învățător, păstor și sfințitor al turmei ce mi s-a încredințat, voi căuta să le fac, și îndeplinirea lor va fi cea mai mare fericire a mea; și cu atât mai mult voi fi mulțumit, cu cât mai din greu voi lucra și voi scoate rod bun. Nu voi economisi nici timp, nici loc, oriunde și oricând, cu sfatul și sprijinul și cu toată dragostea mea de părinte al d-voastră; mă voi lipsi de știința mea, de sfatul, de mângâierea mea, de ajutorul meu. 

Cea dintâi datorie a mea e de a vă vesti învățătura Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Voi căuta pentru aceasta a îndeplini cuvântul Sf. Apostol Pavel, care zice preotului: Propovăduiește cuvântul; stai asupra lui cu timp și fără timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată îndelunga răbdare și cu învățătura. Așadar voi căuta a vă da și a vă vesti, mai ales în casa lui Dumnezeu, cuvântul lui Dumnezeu. Mare-mi va fi bucuria când păstoriții mei se vor aduna în acest sfânt lăcaș pentru a asculta cuvintele și sfaturile mele; mai mare îmi va fi bucuria când le veți urma, iar, când vor da rodul pe care eu din toată inima și din tot sufletul îl doresc, bucuria mea nu va avea margine. 

O altă datorie a mea este de a vă sfinți cu Sf. Taine, prin care asupra noastră se revarsă darul dumnezeiesc. Datoria de creștini vă face pe toți să veniți în toate sărbătorile în acest lăcaș, pentru ca cu toții împreună să ne rugăm pentru bunăstarea și ajutorul nostru al tuturora și pentru iertarea păcatelor noastre. Eu cu bucurie mă voi bucura pentru toți, și nicio clipă nu voi da îndărăt de la cele ce sarcina mea de preot mă îndatoresc. Doctor și trupesc, și mai ales și sufletesc, cu doctoria mea nu voi lipsi nicicând bolnavului. Oricând, fie zi, fie noapte, voi fi al d-voastră; fie că-mi veți plăti osteneala, fie că nu, eu datoria trebuie să mi-o fac. Căci nu de punga d-voastră ori de a mea, ci de sufletul d-voastră și al meu voi da sama și voi fi întrebat când mi se va cere socoteala și folosul talantului dat de Dătătorul a tot și a toate! 

Altă datorie a mea este de a fi conducătorul păstoriților mei. Dator sunt pentru aceasta a îndrepta pe cei rătăciți, a păzi pe cei buni, în inimile tuturora a sădi cuvioșia, a ajuta pe cei lipsiți cu orice-mi va sta în putință, căci, zice Mântuitorul, în Sfânta Sa învățătură: „Păstorul cel bun sufletul său și-l pune pentru oile sale”. Acestea sunt dar, iubiților, cele trei mari îndatoriri ale mele, pe care eu cu drag și cu râvnă voi căuta a le îndeplini. În schimb și eu vă rog de un singur lucru: Ascultarea ce d-voastră mi-ați da-o va umple de bucurie și nădejdi sufletul meu, iară puterea mea de muncă însutit mi se va mări. Așa urmând și eu și d-voastră, iubiți creștini, vom putea fi folosiți, și nu ni va fi zadarnică nici truda și ostenelile mele, nici așteptările și nădejdile d-voastră nu vor fi înșelate. 

* * * 

Acum 50 și ceva de ani în urmă tot așa ca și mine a venit în mijlocul d-voastră un tânăr preot, care, tânăr intrând în lucrul viei Domnului, astăzi albit și covârșit de mulțimea anilor stă și-și privește cu ochii umezi cea mai mare bucurie din viața lui: cea din urmă odraslă urmându-i în calea pe care a străbătut-o cu cinste, dragoste și bărbăție peste o jumătate de veac. 

Mă înțelegeți, iubiți frați, că vorbesc de tatăl meu, și mă veți ierta dacă aici în fața d-voastră îi spun în auzul tuturora că mă simt prea-fericit și totdeodată mândru că-mi fac datoria de fiu îmbrăcând haina lui și urmând în locul ce l-a părăsit cu cinste, după ce l-a ținut cu demnitate ca pe singurul lui bun pământesc și singura lui mândrie pentru care s-a străduit întreaga lui viață.

 D-voastră, care ați crescut sub aripa lui, nu veți fugi de acela ce vi-l lasă în loc. Voi căuta a avea de pildă tot ceea ce l-a ridicat pe el și-n fața d-voastră și în fața celor mari ai Bisericii. Nici de d-voastră, iubiților creștini, și nici de sfaturile ce-mi veți da ca enoriași bătrâni și vrednici gospodari, eu, ca tânăr ce sunt, neavând încercarea lucrurilor, nu voi fugi. 

D-voastră ați trăit și pățit multe; drept aceea și eu nu mă voi da în lături de la orice sfat bun și cuminte mi-ar veni de la cineva. Ca preot nou în satul unde am văzut lumina zilei și bătrânul meu dascăl mic mi-a pus cartea în mână, firește că am pentru el multă dragoste și dor de muncă. Tuturor celor ce de pe catedră bunii și iubiții mei profesori au sădit în inima mea eu voi căuta a le da urmare aici în mijlocul d-voastră, căci altfel aș fi asemenea slugii nevrednice care și-a îngropat talantul. Și apoi cu câtă dragoste n-am dorit eu să mă învrednicească bunul Dumnezeu să pot fi acela ce astăzi am ajuns cu ajutorul Lui, ca să-mi pot face datoria mea de slugă bună și credincioasă, cum am făgăduit înaintea Celui Preaînalt! 

Dar nu e vremea acum să vă arăt ceea ce am în gând să fac, în afară de datoria mea: viața mea și faptele mele vă vor arăta mai târziu. Un lucru însă sufletul meu îl dorește: acest sfânt lăcaș, care parcă poartă și el povara anilor și a bătrâneții ca și bătrânul lui servitor, ar trebuit înnoit pentru cinstea d-voastră de gospodari și mângâierea sufletească de creștini că ați ridicat spre slava lui Dumnezeu un nou și mândru lăcaș [Da, dar să se facă mai bine altul alături. E păcat a se atinge cineva câtuși de puțin de vechile lăcașuri. — N. Iorga]. 

Mie nu-mi va putea aduce decât mulțumire sufletească această faptă frumoasă și creștinească ce o veți face. Pe d-voastră însă, pe lângă aceeași mulțumire sufletească, vă va recomanda în fața străinilor și a tuturora de prin prejur ca oameni vrednici, gospodari și mai ales credincioși și dreptmăritori. Nimeni, nicăieri, nu poate rosti decât cuvinte de laudă pentru gospodarul a cărui casă e mai mândră, mai curată, mai frumoasă decât altele. 

Dacă pentru o casă, care este închinată trupului, primim laudele altora și ne mângâie, cu atât mai vârtos, iubiților, pentru sf. biserică, pentru casa sufletului, ar trebui să ne ostenim, ca să căpătăm, nu laudele oamenilor cele vremelnice, ci rugăciunile Bisericii și binecuvântarea Domnului, care se pogoară peste toți acei ce fac bine și ajută sfânta Biserică. V-ați dobândi comoară în ceruri, iară pe pământ cinste și respect ce nu se curmă pe calea unor oameni temători și cinstitori de Dumnezeu. Afară de aceasta, urmașilor d-voastră veșnic le veți sta pildă vie, și fapta d-voastră va putea lesne găsi oameni care să o urmeze. 

Fericiți vor fi aceia care vor vedea noul lăcaș înălțându-se mai măreț, mai frumos decât acesta, ridicat de bătrânii noștri, și mai fericiți vor fi aceia despre care noul lăcaș prin ființa lui va mărturisi că s-au ostenit pentru dânsul. Nădăjduiesc că acest dar și această bucurie ce o veți face preoției mele, nu va întârzia mult. 

Întrarmat cu aceste făgăduinți și scumpe dorinți, intru de astăzi la lucru, cu tot curajul pe care mi-l dă tinerețea și dragostea de muncă și cu tot dragul ce mi-l dă sfânta mea chemare de jertfă și trudă împotriva răului. Pentru cei ce mă vor ajuta, mă voi ruga să le ajute și lor Cela ce ni ajută tuturor, iar la cei ce-mi vor sta împotrivă, iarăși cu rugăciunea mea le voi fi mijlocitor către Dumnezeu ca să le lumineze gândul, să le curețe inima și să le ușureze păcatele. 

Către frații în Hristos, către colegii mei mai în vârstă, Beldie și Rășcanu, voi avea totdeauna respectul și ascultarea ce se cuvin unor mai bătrâni, cerându-le și lor același lucru ce mi se cuvine și mie, ca unui frate ce le sunt. Eu n-am venit spre paguba și întristarea nimănui, ci spre bucuria tuturor: așa socot, și să ne ajute Dumnezeu după gândurile noastre, care iarăși socot că nu pot fi bune decât fiind drepte și cinstite. 

Către domnii învățători, tovarăși și colegi în munca pentru ridicarea și binele poporului din care am ieșit, iarăși îmi îndrept rugămintea de a fi uniți și călăuzindu-ne unul pe altul să ne facem munca mai ușoară și sfârșitul mai mulțumitor. Să nu ne asemănăm lucrătorilor care, ce zidesc unii ziua, alții strică noaptea, căci aceștia sunt lucrători răi, și nouă ni se cere să fim fără prihană. Iar lucrul nostru se strică mai ușor decât zidul, dar se drege mai anevoie. În biserică și în școală și oriunde, câmpul de muncă ne stă deschis, numai niciodată să nu ne lipsească dragostea, unirea și dorul de muncă! Numai atunci vom avea pe dreptate de la toți dragoste și recunoștință pentru munca noastră, și numai atunci vom putea fi cu cugetele împăcate, că ne știm și ne facem datoria, și, mai mult decât datoria, că ne iubim țara și neamul, închinându-ne viața pentru înălțarea lor. 

Pe d. primar, părintele comunei, pe dd. epitropi, cântăreți și pe toți fruntașii și oamenii de bine, îi rog de ajutor, ca astfel cu toții uniți să lucrăm cu folos pentru aceeași țintă: binele obștesc.

 * * * 

În vremurile tulburi în care trăim, când pustiirea a cuprins lumea de la un capăt la altul, când oamenii ca fiarele s-au pornit asupra oamenilor, pentru ambiții și patimi, — și poate fi și aceasta o pedeapsă dumnezeiască, — eu vă îndemn să nu uitați pe Dumnezeu și Biserica Lui, și în rugăciunile voastre rugați-vă pentru iertarea păcatelor acelora ce sunt prea îngropați în ele și nu le văd, și se zvârcolesc în sânge, fum și amare suferinți. 

Către Dumnezeu cu umilință îndreptând gândurile noastre, să-L rugăm să reverse asupra noastră bogăția harului Său și să păzească țara aceasta de tot necazul: de foc, de sabie și de venirea asupra noastră a altor neamuri. Așa rugându-ne, vom putea cu folos urma calea mântuirii noastre, și Dumnezeu va răsplăti fiecăruia după faptele sale. 

Să vă dea Dumnezeu tăria credinței, statornicia nădejdii și puterea dragostei, așa mă rog și în ceasul acesta, și mă voi ruga toată viața, iară mie, nevrednicului, să-mi dea putere și tărie de a îndeplini și duce la bun sfârșit lucrarea din via Domnului în care intru astăzi tânăr, plin de viață, dragoste și dor de muncă. 

Nu pot sfârși această cuvântare fără a nu făgădui și înaintea d-voastră dragostea, supunerea și respectul ce le voi păstra preabunului și preablândului meu episcop, de la care am primit darul preoției. Dumnezeu să ni-l ție încă mulți ani sănătos spre binele neamului nostru, ca pe unul ce-l cunosc, pe lângă o podoabă a Bisericii, și ca un patriot luminat și devotat al țării! 

Adaug și eu, la urma tuturor, calda și umila mea recunoștință pentru tot ce a făcut pentru mine, bucurând un suflet ce ardea de-o scumpă dorință și altul ce nu-și găsea astâmpăr de multă nerăbdare. Directorului meu de școală, economului Pavel Savin, în ziua asta mare și veselă pentru mine și ai mei, precum și profesorilor, le aduc vii mulțumiri pentru dragostea cu care s-au străduit a-mi da creștere și povețe folositoare față de însărcinarea pe care mi-o iau. 

Părintelui protoiereu, care s-a ostenit pentru mine, venind să mă facă cunoscut d-voastră în noua mea chemare, îi aduc iarăși mulțumiri. Colegilor mei de școală, amintiri scumpe și dragi. Părinților, soției, fratelui, rudelor și prietenilor mei, neclintită dragoste. Toți ce sunteți de față primiți mulțumiri și la toți enoriașii mei le trimit salutări și urări de bine. Darul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți! Amin.